Trăim într-o societate în care prea multe lucruri ne invadează, ne iau pe sus și ne îndepărtează de la esență noastră, motiv pentru care și mintea devine la fel de încărcată asemeni unei camere pline de vechituri acumulate în timp care ne împiedică să ne mișcăm și să înaintăm. Iar atunci când devii mama într-o astfel de societate, lucrurile capătă un nou sens.
În ceea ce privește părințeala sau – să ne exprimăm în trendul modern – parentingul, ne aflăm în punctul în care societatea sancționeză fiecare gest sau derapaj de la drumul “drept” al părintelui. Din clipa în care dai naștere unui copil, dai naștere și unor clipe de vulnerabilitate care gestionate incorect, pot duce la un blocaj emoțional greu de “cărat”.
Din momentul nașterii, plin de sentimente copleșitoare și stări vulnerabile și până la momentul diversificării, al alegerii privind accesul la tehnologie sau pur și simplu momentul acela în care trebuie să găsești în tine zeița calmului când tu de fapt de simți ca un vulcan gata să erupă, trebuie să faci față unor presiuni sociale.
Dar, ce înseamnă de fapt să fii mamă? A fi mama înseamnă atât de multe sentimente și trairi la un loc, înseamna iubire necondiționată, fericire, griji, temeri, putere, slăbiciune, toate într-o deosebită armonie.
Sau mai simplu zis, a fi mamă înseamnă sa simți că este in regulă să nu poți oferi totul, indiferent de tot ce faci. Iar atunci când îți tremură picioarele de oboseala, ți se închid ochii de somn sau când pur și simplu nu mai ai resurse să te conectezi emoțional, să poți să accepți și să înțelegi că faci tot ceea poți și este destul.
Presiunea de a fi mama ideală apare din momentul în care uităm de noi și ne ghidam după orice alte criterii și mai puțin după propriile noastre instincte. Fericirea și echilibrul interior se clădesc în timp, în tihnă și răbdare și ce bine ar fi să acceptăm greșeala ca parte firească din creșterea și educația unui copil. Este în regulă să greșim, emoțiile negative au nevoie și ele de spațiu să existe, să se manifeste și să fie eliberate. Știi cât e de eliberator să nu-ți fie frică și să ai curaj să spui nu, să alegi și să faci greșeli, dar din care știi că înveți singur?
Nu cunoaștem rețeta ideală pentru a fi un părinte perfect și este în regulă așa pentru că oricum ea nu există. În schimb, credem în momentele de prezență autentică a mamei care a reflectat la propria ei poveste de viață și a reușit să-i dea un sens. Deși viața este plină de provocări, atunci când reușești să dai un sens propriei povești, reușești de fapt sa fii deschisă și să ai conștiința deschisă și receptivă, care te ajută să fii disponibilă pentru copilul tău – pentru că nu există mame perfecte, ci doar mame prezente. Și adevărate.