Meteahnă veche și înrădăcinată adânc în mentalul colectiv, fuga de sine înseamnă căutarea lui “a face”. Cât mai mult, performant și cu ore trudite. Binele și atenția către firescul care ne liniștește și ne aduce acasă au devenit evidente însă, atunci când am fost cu adevărați închiși în case și ne-am dat seama că am râvnit de fapt după o pauză, un moment de huzur.
De ce Huzur? Pentru că e un lux, un cuvânt pe care de multe ori nu ni-l permitem, asociat cu răsfăț, pauze lungi, zile petrecute în tihnă. Și nu ne dorim oare asta cu adevărat?
Aparținem unei generații care trăiește între realitatea workalholică și dorința unei vacanțe eterne, în fuga noastră zilnică împiedicându-ne pe alocuri de stări anxioase, gândiri extreme și comportamente suprasolicitate.
Momentele acestea de goană continuă, maratonul dimineților cu ceașca de cafea într-o mână și ghiozdanul copilului – îmbrăcat în pijamale pe post de uniformă – în cealaltă, muzica claxoanelor din trafic și telefonul epuizat, ședințe, deadlineuri, proiecte și emailuri. Toate acestea ne creionează portretul unor oameni hiperactivi şi hiperproductivi. Însă, trebuie să recunoaștem că avem nevoie de momente în care pur şi simplu vrem să respirăm. Și e perfect în regulă așa. Avem nevoie să fim mai blânzi cu noi înșine şi să avem răbdare.E destul. Și facem destul.
Poate am putea să ne și bucurăm de fiecare început al zilei, chiar dacă știm că timpul parcă o ia la fugă și e greu să ținem ritmul, mai ales că suntem încă pe jumătate adormiți. Dar cum ar fi să facem alegeri mai înțelepte și firești pentru corpul și mintea noastră? Seara să abandonam telefoanele pe noptieră și dimineața să ne trezim cu cel puțin o oră mai devreme, să ne începem ziua cu ceva plăcut sufletului, să renunțăm la obiceiul de a ronțăi un covrig in grabă – stop.
Să visăm cu ochii deschiși și cu o cană de lapte cald în brațe, măcar câteva minute pe zi. Să ne permitem pur și simplu să rămânem în tăcere, noi cu gândurile noastre, să ne dăm o pauză – pauza dintre relaxare și neliniște – de timp în care n-avem nevoie să muncim și suntem fericiți așa.